Fibrele de ramie
Ramia face parte din familia Urticaceelor şi este cultivat ă în regiunile tropicale şi substropicale. Extragerea fibrelor din tulpini se face anevoios, deoarece tulpinile proaspăt tăiate trebuie imediat jupuite (decojite), coaja constituind de fapt partea fibroasă, operaţie care se efectuează manual. Acest mod de extragere rudimentar a fibrelor de ramie face ca să fie limitată cultura acestei plante.
Pentru prelucrarea ramiei în filaturi este necesară mai înainte o cotonizare. În acest scop, se tratează cu soluţii alcaline, sub presiune şi apoi se albesc, operaţii care favorizează individualizarea în fascicole foarte mici sau chiar până la celule. După cotonizare, ramia se piaptănă şi se prelucrează.
Principalele caracteristici sunt prezentate în tabelul următor:
Finețea (Nm) |
Densitatea (g/cm3) |
Lungimea (mm) medie|maximă |
Grosimea (µm) medie|maximă |
Tenacitate (cN/tex) |
Alungirea la rupere (%) |
|||||
1000–2000 | 1,51 | 50–100 | 450 | 40-60 | 126 | 59 | 3,7 |
Rezistenţa la tracţiune este cea mai mare dintre toate fibrele vegetale, ca rezultat al unei orientări micro-fibrilare foarte avansate şi a cristalinitătii accentuate. În tabelul următor se redau principalele caracteristici ale ramiei, comparativ cu alte fibre vegetale.
Caracteristici (%) | Ramie | In | Cânepă | Bumbac |
Rezistenţ a la rupere | 100 | 25 | 36 | 22 |
Elasticitatea | 100 | 75 | 66 | 100 |
Filabilitatea | 100 | 95 | 80 | 400 |
În mediu umed, ramia îşi conservă bine rezistenţa la rupere, astfel, după 15 săptămâni de la imersare în apă pierde doar 5%, pe când cânepa, 45%, iar bumbacul, 65% din rezistenţa iniţială în stare uscată.