Fibră chimică artificială obţinută din celuloza regenerată (din lemn, stuf, paie, linters de bumbac) cu proprietăţi asemănătoare fibrei de bumbac. În celuloza regenerată nu trebuie să fie substituite mai mult de 15 % din grupele — OH. Cu o structură omogenă fibra se comportă la fel ca fibrele naturale celulozice. Nu se topeşte, dar o perioadă lungă de încălzire la 1500°C, produce îngălbenire şi pierdere de rezistenţă. Densitatea fibrei este de 1,6 g/cm3, are bună rezistenţă la uzură, la abraziune şi la lumină, prezintă întreţinere uşoară şi o mare capacitate de vopsire. Fibra rezistă la molii, dar poate fi atacată de alte insecte, nu se electrizează puternic şi prezintă un drapaj bun. Are rezistenţă mecanică inferioară bumbacului în mediul umed şi tendinţă de contracţie. Nu generează piling, ţesăturile din viscoză se pot contracta considerabil la spălare; se curăţă chimic, are o higroscopicitate mare, produsele textile din viscoză au un drapaj bun şi confort ridicat. Utilizări: îmbrăcăminte (bluze, rochii, jachete, lenjerie, cămăşi, articole sportive, costume, cravate, îmbrăcăminte de protecţie); articole casnice (cuverturi, draperii, cearşafuri, lenjerie de pat, feţe de masă, tapiţerie). Procedeul viscoză a fost pus la punct în Anglia de Cross şi Bevan în 1892. Câteva mărci comerciale: Enka®, Viscose®, Sacrille®, Viloft®, Fibro®, Danufol®, Viscofol®.