Lână

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Î Ţ Ș
Arată tot
Fibră naturală de origine animală din păr de oaie (animal din familia Ovis aries) folosită la obţinerea ţesăturilor, tricoturilor, pâslelor. Dacă bumbacul este considerat regele fibrelor textile, atunci lâna poate fi regina fibrelor textile. - Compoziţia Lâna are aceeaşi compoziţie chimică, cheratinică, ca şi unghiile şi penele: 50 % C, 22 % O, 17-18 % N, 7 % H, 2-5 % S. In compoziţia cheratinei intră 18 aminoacizi esenţiali. Conţinutul în impurităţi sau corpuri străine a lânii variază cu rasa, condiţiile de creştere, de fineţe şi gradul său de curăţenie, impurităţile fiind mai numeroase la lâna mai fină. In medie, pierderea totală de masă după spălare este de 20–50 %. O tunsoare se poate descompune în 45–80 % de lână, 10 % substanţe grase şi suint gras protector, 0–25 % de materie minerală (nisip, pământ şi dejecţii) 0–25 % materii vegetale (frunze, paie, seminţe, scaieţi etc.) - Aspectul fibrelor - La observare organoleptică: ondulată, cu lungimea între 15 mm şi 200 mm. Fineţea fibrelor variază între 15–40 µm. Culoarea fibrelor variază de la alb ca zăpada, la crem, brun sau chiar negru, în funcţie de natura pigmenţilor (în general melanină). Numai lâna albă sau în culori deschise poate fi vopsită în nuanţe clare; lâna mai colorată sau neagră va putea să capete nuanţe închise. Astăzi unii crescători de lână fac cercetări de obţinere de lână colorată natural, omogenă. - La microscop, fibra de lână apare cu aspect solzos, solzi care se suprapun. Structura supramoleculară va da lânii calităţile principale: ondulaţii, rezilienţă, capacitate de transfer de umiditate, afinitate tinctorială, capacitate de reglare termică, care fac din lână o fibră de neimitat. Caracteristicile particulare de lungime, rezistenţă, elasticitate (umflare), fineţe, supleţe, moliciune, luciu vor varia funcţie de rasă (există foarte multe rase de oi). - Proprietăţi fizice - Densitatea fibrei este de 1,32 g/cm3. - Are mare putere de absorbţie a apei (putând reţine 33 % apă în raport cu masa sa, fără a părea umedă), în condiţii de climă standard absoarbe cca. 18 % apă. Articolele din lână sunt sănătoase şi asigură o climatizare naturală. Tapetul de lână menţine mediul ambiant la 2–30°C. Fixează umiditatea sau o elibereaza pentru a menţine un confort ideal. - Lâna nu se încarcă electrostatic, datorită higroscopicităþii ridicate. - Are o bună rezistenţă la zgomote şi vibraţii. - Este greu inflamabilă, nu se aprinde decât la 600 °C, nu se topeşte, dar lasă un reziduu apropiat de un cărbune poros cu o degajare uşoară de fum sau gaz toxic şi un miros de corn ars. Acest caracter de neinflamabilitate o face preţioasă pentru realizarea de ţesături destinate echipamentelor speciale şi care pot fi îmbunătăţite şi prin tratamente ignifuge. - Este sensibilă la lumină, sub acţiunea prelungită a luminii sau la soare, lâna naturală devine din ce în ce mai albă. In condiţii extreme şi particulare, cer noros şi temperaturi prea ridicate, o lână nevopsită se poate descompune. Este permeabilă la radiaţii UV. - Se împâsleşte uşor (din cauza caracterului solzos al fibrei). Sub acţiunea căldurii, a frecării, a umidităţii, solzii care înconjoară fibra se întrepătrund, provocând contracţie şi împâslire. Această caracteristică este valorificată prin piuare pentru realizarea de ţesături dense ca flanel, stofă, loden, pâsle, etc. Împâslirea devine un inconvenient important la întreţinerea articolelor finite. - Se poate spăla la maşină. Tendinţa de împâslire a lânii a stat în atenţia cercetătorilor de peste 50 de ani. După unele tratamente de finisare specială „super-wash” este posibilă spălarea la maşină de articole de lână care necesită o spălare frecventă (ciorapi, pulovere). Fibrele de lână au rezistenţa egală cu un filament metalic de aceeaşi dimensiune. O lână bună „cântă”: întinzând un fascicol de fibre de lână între două degete, sub efectul unei tensiuni puternice (în genul corzii de la chitară) se aude un zgomot ascuţit, ceea ce este fapt relevant pentru o fibră de calitate superioară. Invers o lână care va genera un sunet tern, va geme şi se va rupe arată o calitate slabă. Rezistenţa fibrei se diminuează dacă se introduce în apă fierbinte (se contractă şi se aspreşte). Posedând o putere calorică mare, este izolator termic. Fineţea şi lungimea fibrelor variază funcţie de poziţia de pe corpul oilor. Lâna merinos este o fibră de mare fineţe. Fibrele de calitate au grosimea cuprinsă între 19 şi 23 μm iar fineţea fibrelor este principalul criteriu de alegerea fibrei pentru un anume produs sau o anumită tehnologie de prelucrare. Lâna mai fină conferă un tuşeu, un drapaj mai bun şi o moliciune mai mare podusului textil. De asemenea, fibrele mai fine sunt mai ondulate, iar ondulaţia este o altă caracteristică tehologică importantă. Lâna este singura fibră naturală ondulată. Ondulaţia conferă fibrelor o elasticitate naturală şi constantă care va readuce fibra la forma şi la lungimea sa iniţială, în toate circumstanţele: descreţirea naturală a unui articol din lână, rezistenţa covoarelor la uzură, înglobare de aer care este un bun izolant la cald şi la frig. Lâna mai fină generează fire mai fine. Este o fibră care oferă tuşeu moale, versatil, cu densitate mică, bună izolatoare termic, se spală, rezistă la frecare, se vopseşte şi se imprimă uşor. - Proprietăţi chimice - Lâna este rezistentă la acizi, la concentraţii mici, ceea ce permite tratamentul de carbonizare şi de vopsire. Este sensibilă la tratamente alcaline. Vopsirea se poate realiza cu coloranţi acizi, complecşi metalici, reactivi. - Intreţinere - Spălare, de preferinţă, manuală sau spălare la maşină la rece, cu acţiune mecanică redusă, clătire la temperatura descrescândă, stoarcere. - Fără uscare pe tambur, cu excepţia produselor etichetate « Total Easy Care ». - Fără albire cu compuşi cu clor (produse pe bază de hipoclorit). - Călcare la temperatură medie. - Curăţare chimică cu solvenţi obişnuiţi. - Tipuri de lână. Provenienţă. Categorii. După lungime, sunt două tipuri de lană: lână scurtă pentru cardare şi lână lungă pentru pieptănare. După fineţe, sunt tipurile de: lână fină, cu diametrul fibrelor mai mic de 20 μm; lână semifină cu diametrul fibrelor între 20–28 μm (articole textile casnice, cuverturi, pături, etc.); lână comună sau « încrucişată », cu diametrul fibrelor de 28–38 μm, sau mai mare (pentru covoare). Lâna de bună calitate provine din ţările din emisfera sudică, unde creşterea oilor este una din resursele economice principale, acestea sunt şi primele 4 ţări producătoare şi exportatoare de lână: Australia, Noua Zeelandă, Argentina, Africa de Sud. Australia exportă cca. 70% lână merinos de bună calitate, ca: lungime, tenacitate, elasticitate, moliciune, fineţe (între 15–28 μm). Începutul creşterii oilor în Australia datează din 1789 când căpitanul englez Mac Arthur a creat primele ferme australiene, cu oi merinos cumpărate în Africa de Sud. Lâna indigenă sau domestică este utilizată direct de ţările de producţie. În Europa şi Asia, producătorii de lână merinos sau lână încrucişată sunt: Franţa, Spania, Italia, Germania, Austria, Ungaria, Rusia, Belgia, Anglia, Turcia, India, China. - Utilizări: îmbrăcăminte (pulovere, rochii, paltoane, pardesie, costume, jachete, pantaloni, îmbrăcăminte pentru copii, bluze, cămăşi, ciorapi, eşarfe), articole casnice (covoare, draperii, tapiţerie, pături).
Ultima revizie în 14 Mai 2010 11:38