Plantă din familia Malvacee, genul Gossypium. Plantă vivace, exploatată de om ca plantă anuală, care poate atinge o înălţime între 0,6 şi 4 m (în Brazilia genul Gossypium vitifolium atinge chiar 5 m). Acest arbust s-a cultivat iniţial în India, Etiopia şi în Sudan, apoi cultura sa a fost răspândită în toate zonele tropicale şi subtropicale (Africa de nord, Argentina, Australia, China, SUA, Pakistan, Rusia). Se cunosc între 40 - 50 specii de plante de bumbac, dar pentru producere de fibre sunt destinate următoarele: -Gossypium arboreum şi Gossypium herbaceum care produc fibre scurte, cu fineţe redusă (fineţe de două ori mai redusă decât la bumbacul egiptean). Din acest motiv se cultivă din ce în ce mai puţin. Se cultivă în India şi Africa de Nord, mai mult pentru vată. - Gossypium barbadense s-a cultivat iniţial în insulele Antile, astăzi se cultivă în Egipt şi SUA. Produce fibre extra-lungi dar este sensibilă la boli şi dăunători. Cultura sa în Egipt s-a introdus în 1850, prin irigare permanentă, şi a produs cel mai bun bumbac din lume. Variante de acest bumbac sunt: Giza 70 (fibre extra-lungi), Giza 86 (fibre lungi), şi mai rar, Giza 45 (în Egipt), Pima, Upland şi Sea Island (în SUA)) (ca fibră de lux, culeasă manual, care bate toate recordurile de lungime, fineţe şi luciu). Lungimea fibrelor produse este între 34–36 mm. Din specia Sea Island se obţin doar câteva tone pe an. - Gossypium hirsutum, originară din America centrală, se dezvoltă în cultură intensivă ca bumbac Upland. Reprezintă 95 % din producţia mondială de bumbac. Fineţea şi lungimea fibrelor este medie, dar şi conţinutul de linters este cel mai scăzut.