Scopul principal al acestor tratamente este obţinere de lână neîmpâslibilă.
Procedeele folosite sunt:
- clorurarea cu soluţii de hipoclorit de sodiu, care se poate face în mediu acid, neutru sau alcalin. Procedeul este ieftin dar rezultă un tuşeu aspru, o mărire importantă a vitezei de sorbţie a coloranţilor, degajarea de vapori corozivi şi nocivi, îngălbenirea lânii dacă tratamentul nu este corect condus;
- clorurarea cu substanţe organice ce conţin clor, care în soluţie, în prezenţa
lânii pun în libertate clorul, de ex. sarea de sodiu a acidului diclorizocianuric (Basolan DC, BASF);
- clorurarea cu clor gazos, se deosebeşte de cele cu folosirea de soluţii prin aplicarea lui pe materialul uscat. Rezultă un grad mare de neîmpâslire, materialul îşi păstrează însuşirile de filabilitate, procedeul putând fi aplicat la benzi de cardă sau pale. Inconvenientul constă în tuşeul aspru şi necesitatea unei aparaturi speciale care implică investiţii mari;
- clorurarea în solvenţi organici (clorură de sulfuril cu benzină, clorură de tionil, acizi clorsulfonici). Se obţin efecte foarte bune de reducere a împâslirii, fără degradarea fibrei. La terminarea operaţiei solventul este recuperat, iar lâna este spălată în mediu alcalin şi apoi cu apă. Necesită o aparatură specială, deci investiţii mari;
- procedeul cu acid permonosulfuric. Se obţine o lână a cărei viteză de epuizare a coloranţilor este numai puţin modificată, tuşeul este puţin modificat, se înregistrează o uşoară creştere a gradului de alb;
- procedeul cu permanganat de potasiu, măreşte puţin efectul de neîmpâslire,
obiectivul principal este însă curăţarea materialului de bioxidul de mangan depus;
- procedee prin descărcări electrice bazate pe acţiunea ozonului asupra lânii.
Ozonul format prin efect Corona modifică oxidativ suprafaţa fibrei.