Sunt tehnologii de epuizare în care materialul textil rămâne în contact cu
soluţia sau dispersia de vopsire, până la terminarea procesului. Aceste
tehnologii se caracterizează prin: posibilitatea executării mai raţionale a
unor comenzi care necesită multe culori, în cantităţi relativ mici;
posibilitatea folosirii unui singur utilaj de vopsire pentru o serie de culori de
acceaşi nuanţă, fără curăţarea intermediară a utilajului; obţinerea de
rezistenţe superioare ale vopsirii în cele mai multe cazuri; consumuri mai
mari de coloranţi, substanţe chimice auxiliare, apă, energie; productivitate
mai mică a utilajului şi a muncii.