Structuri textile realizate direct din filamente continue sau din straturi fibroase consolidate prin diferite tehnici: interlînlănţuire mecanică, consolidare termică şi lipire. Opiniile sunt împărţite în delimitarea produselor textile ca neţesute. Conform definiţiei date de EDANA (European Disposable and Nonwoven Association), care este şi obiectul Normei ISO 9092/1988: “Neţesutele sunt toate produsele obţinute industrial, constituite dintr-un văl, de fibre care sunt orientate direcţional sau sunt dispuse haotic şi a căror coeziune internă este asigurată prin metode mecanice şi/sau fizice, şi/sau chimice şi/sau combinarea acestor procedee, exclusiv hârtia şi produsele obţinute prin ţesere, tricotare, coasere-tricotare care au incorporate fire sau filamente de legătură, sau pâsle prin împâslire umedă care sunt sau nu consolidate prin coasere”. Pentru a distinge neţesutele realizate pe cale umedă ca în tehnologia obţinerii hârtiei, se consideră că un produs este neţesut dacă mai mult de 50 % din masa sa este de natură fibroasă fără fibre artificiale celulozice având un raport lungime/diametru mai mare de 300. Dacă condiţiile de mai sus nu se aplică, atunci sunt impuse condiţiile următoare: mai mult de 30 % din masa conţinutului fibros este constituită din fibre (cu excluderea fibrelor vegetale şi a celor artificiale celulozice) având un raport lungime/diametru mai mare de 300 şi masa volumică este mai mică de 0,40 g/cm3. Neţesutele nu trebuie confundate cu pâslele care sunt constituite din cel puţin 70 % lână şi a căror coeziune este asigurată prin capacitatea de împâslire a lânii sub acţiunea conjugată a umidităţii, căldurii şi acţiunilor mecanice. Fabricarea neţesutelor se desfăşoară în mod continuu, prin etape succesive: selecţie, extrudere, preparare de fibre sau filamente, constituirea vălului, consolidare şi finisare. Clasificarea neţesutelor în funcţie de: - modul de formare a vălului: pe cale uscată, prin filare, pe cale umedă, in situ; - modul de consolidare: liere chimică, mecanică, termică. Alegerea uneia sau alteia din aceste tehnici este independentă de modul de formare a vălului; - modul de folosire a produselor: cu folosire unică (scutece, batiste, îmbrăcăminte medicală, etc.), cu folosire în timp (covoare, geotextile, piele sintetică etc.). Controversate sunt acele produse similare cu hârtia sau care conţin fire sau alte stucturi textile pentru consolidare, ca de ex : - produsele consolidate în mediu umed, conţinând fibre celulozice din lemn, unde delimitarea cu hârtia nu este clară; - produsele consolidate prin lipire care conţin unele fire pentru consolidare; - produsele consolidate prin coasere care conţin produse textile de întărire. Standardul ISO 9092/1988 defineşte neţesutele ca folie, pătură sau reţea realizate din fibre orientate direcţional sau aşezate întâmplător, consolidate prin fricţiune şi/sau coeziune şi/sau adeziune, exclusiv hârtia şi produse care sunt ţesute, tricotate, pluşate, consolidate prin lipire care încorporează fire sau filamente de legătură, sau pâsle prin împâslire umedă, cusute sau nu. Fibrele pot fi naturale sau chimice, fibre scurte sau filamente continue sau realizate in situ. Pentru distingerea neţesutelor consolidate umed de hârtia consolidată umed, un neţesut trebuie să conţină mai mult de 50 % din masă fibre cu raportul lungime/diametru mai mare de 300 iar densitatea produsului neţesut să fie mai mică de 0,40 g/cm3. Apariţia unui grup nou de produse precum cele realizate prin despicarea filmelor, extrudere cu consolidare la filare (spun-bond) şi din topitură suflată (melt-blown), reprezintă o altă graniţă, între neţesute şi materiale plastice. Sunt considerate neţesute dacă au structură fibroasă. După standardul ASTM D 1117-80 neţesutele sunt considerate ca textile produse cu consolidarea fibrelor prin procedee mecanice, chimice, termice, cu ajutorul solvenţilor sau prin combinaţii ale acestor procedee. Termenul de neţesut, conform acestui standard, nu include hârtia sau alte produse textile complexe. Mai general neţesutele pot fi considerate compozite textile realizate din fibre legate în reţele prin diferite procedee : consolidare uscată cu fibre termoadezive -’’dry laid’’, consolidare umedă cu solvenţi - ’’wet laid’’, consolidare la filare -’’spunbonds’’, consolidare din topitura suflată -’’melt- blown nonwovens’’sau reţele filate ’’spunlaces/spunlaid nonwonvens”. Industria fibrelor chimice a dezvoltat metode speciale de obţinere a neţesutelor, în care PP, PET, fibrele scurte de viscoză şi cele biocomponente sunt din ce în ce mai folosite (de ex: neţesute modelate la filare ’’spinform nonwovens’’). Spre deosebire de compozite, care sunt produse laminate, toate componentele neţesute modelate la filare sunt amestecate şi deci, uniform distribuite. Procedeul a fost brevetat în Freudenderg, Germania. Industria de neţesute la scară mondială are următoarele caracteristici: investiţie de 15 miliarde de dolari; ofertă anuală de peste 2 milioane tone de produse inovative şi de cercetare economică; concentrarea actuală a producţiei în America de Nord, în Europa şi Japonia prin marile firme dar şi prin mici producători; utilizarea unei game largi de fibre (naturale - bumbacul, artificiale — viscoza, sintetice —organice (PO, PES, PA) sau anorganice). Industria de neţesute se extinde în America de Sud (Brazilia, Argentina) şi în China. Este o industrie de înaltă tehnologie, care necesită puţină forţa de muncă şi care răspunde unei nevoi de cercetare şi dezvoltare permanente; Principale domenii de utilizare: decoraţiuni interioare (acoperitoare de sol, tapete, lenjerie, umplutură, saltele); articole menajere (filtre, hote de aspiraţie, filtre de cafea/ceai, feţe de masă, şerveţele abrazive, bureţi); textile pentru automobile (preşuri, filtre de aer şi ulei,pentru izolare termică şi fonică); agrotextile (plase protecţia culturilor şi a seminţelor, capilare pentru irigare); textile pentru construcţii (pentru izolaţie termică şi fonică, acoperiri şi protecţie, drenaj, stabilizarea solului); filtre (de aer, gaze şi lichide, de pulberi agroalimentare, pentru climatizare, pentru industria chimică); geotextile (pentru stabilizarea şi drenarea digurilor, pentru construcţii de şosele, căi ferate, bazine artificiale, canalizare); articole de timp liber (piele sintetică, bagaje, ambalaje, scrisori, bilete de bancă); articole medicale (câmpuri operatorii, bluze, măşti, feţe încălţăminte, pansamente, filtre de sânge/de plasmă); textile pentru protecţie (haine pentru industria chimică, întărirea încălţămintei etc.). Intreţinere. Neţesutele nu suportă decât un număr limitat de spălări. Istoric. Prima maşină ce putea să facă interţeserea mecanică a fibrelor din lemn pentru realizarea de văluri groase a fost pusă la punct la Leeds (Anglia) în 1889. Intreprinderile americane sau germane au folosit această tehnică pentru aglomerarea părurilor de animale, a fibrelor vegetale grosiere. Consolidarea vălului de fibre prin lipire dateaza din 1920. Europenii urmăreau să obţină produse durabile iar americanii, produse de unică folosinţă. Dezvoltarea fibrelor sintetice a permis realizarea de articole mai valoroase, răspunzând mai bine imperativelor de folosire, de rezistenţă sau de îmbătrânire. Neţesutele răspund dorinţei de a crea un produs finit într-un proces global, continuu, reducând etapele de fabricare (ca de ex. transformarea unui polimer în suprafaţă textilă într-o singură etapă). Majoritatea utilajelor de producerea neţesutelor sunt de fabricaţie europeană.